Breaking News ➤
Insectele mg – o alternativ la insecticide!
 

infoomg

Biotech Crew

Un proiect de informare susținut de asociația profesională AgroBiotechRom a producătorilor și utilizatorilor de biotehnologii agricole din România

 
 
infoomg.ro Scroll scroll
down
 
 

Distanţă de izolare (isolation distance).

18/01/2018 by: admin

Distanţa între culturile practicate în sisteme diferite depinde de: modul de polenizare al plantei cultivate (auto- sau alopolenizare); greutatea polenului, direcţia vântului dominant, mărimea şi forma câmpului, pragul maxim admis pentru prezenţa OMG în recolta plantelor convenţionale. De exemplu, la porumb, în diferitele State Membre ale Uniunii Europene, se asigură distanţe de izolare care variază de la 25m la 250m.

Pentru testarea proporţionalităţii distanţelor de separare stabilite de statele membre ale UE  au fost analizate statistic datele obţinute prin intermediul unor studii recente referitoare la fertilizarea încrucişată la porumb, efectuate în Spania, Germania, Elveţia şi Italia. Au fost luate în calcul numai datele referitoare la rata fertilizării încrucişate în câmpul receptor în funcţie de distanţa de la marginea sursei de polen. S-a conchis că  în cazul cultivării porumbului, o distanţă de separare de 40 de m este suficientă pentru a reduce amestecul accidental sub pragul legal de 0,9%  (Riesgo et al., 2010).

“On the basis of model simulations of case studies, co-existence is technically manageable with a 0.5% threshold of adventitious presence of GM seeds with little or no change of conventional practices.” (Riesgo et al., 2010).

De altfel, distanţele de separare sunt numai un mijloc de asigurare a coexistenţei. Rezultatele numeroaselor cercetări recente au evidenţiat necesitatea flexibilităţii în asigurarea măsurilor de coexistenţă (Devos et al., 2009; Messéan et al., 2006, 2009). De exemplu, s-a demonstarat că barierele pentru polen constituite din  porumb convenţional  reduc rata fertilizării încrucişate mai eficient decât plasarea câmpurilor la o distanţă egală cu lăţimea lor. De exemplu, o barieră de porumb convenţional lată de 10-20 de m exclude depăşirea pragului de impurificare de 0,9% (Messeguer et al., 2006). În ultimă instanţă, măsurile de coexistenţă ar trebui să asigure libertatea fermierilor de a opta pentru  sistemul de producţie pe care-l doresc (Devos et al., 2008).

Ricroch et al., (2009) au trecut în revistă 1873 de lucrări publicate referitoare la  dispersarea polenului. 562 dintre acestea conţin date despre dipersarea polenului de porumb. Analizând rezultatele referitoare la dispersarea transgenelor via fluxul de polen, autorii au ajuns la concluzia că o rată a fecundării încrucişate mai mică de 0,9%, în cazul în care sursa este un porumb heterozigot ce posedă o singură transgenă, poate fi atinsă cu condiţia ca între câmpurile de porumb MG şi câmpurile de porumb convenţional.să existe o distanţă de separare de 10-50 de m.  Mai mult,  dintre  33 de lucrări în care este  analizat nivelul  prezenţei accidentale a materialului MG în seminţele  convenţionale provenite dintr-un câmp situat la o distanţă mai mică de 50m de sursa de polen purtător de transgene, numai într-una este menţionată o rată mai mare de 0,5% (Sanvido et al., 2008). În intervalul 10-50 de m distanţa care ar trebui lăsată între cultura de porumb MG şi cultura de porumb convenţional depinde de factori, cum sunt:


  • puritatea seminţelor;

  • caracteristicile câmpurilor (forma, suprafaţa etc), distribuţia în spaţiu şi mediul înconjurător;

  • raportul dintre suprafaţa cu porumb MG şi suprafaţa totală alocată porumbului în regiunea respectivă;

  • tipul de cultură;

  • diferenţele dintre datele semănatului şi dintre datele înfloritului între cele două tipuri de culturi;

  • condiţiile meteorologice (Devos et al., 2008).

În cadrul proiectului SIGMEA (Sustainable Introduction of GM Crops into European Agriculture) finanţat de UE,  a fost  făcută o meta analiză a peste 20 de studii ale fluxului de gene la porumb (Husken et al., 2007). Concluzia: datele evaluate arată că o distanţă între cultura de porumb transgenic şi câmpurile în care se practică alte sisteme de cultură de 20-50 m este suficientă pentru menţinerea pragului de impurificare admis, de 0.9%. Rata fecundării cu polen transgenic  a fost de 0, 98%, în primii 10 metri de la sursa de polen,  de 0,34%, între 10 şi 20 de m, şi de 0,11%, între 50 şi 60 de m.

Pentru stabilirea pe baze ştiinţifice a distanţelor de izolare dintre câmpurile de porumb Bt şi culturile de porumb convenţional, în anii 2008 şi 2009, a fost evaluată eficienţa măsurilor de coexistenţă prevăzute de reglementările în vigoare din România (ordinul 237/2006). Rata fecundărilor încrucişate între plante transgenice şi plante convenţionale aflate în imediata vecinătate a fost evaluată prin detectarea şi cuantificarea secvenţelor specifice porumbului Bt în seminţele de porumb nemodificat genetic. Acurateţea tehnicii real-time PCR, folosită pentru cuantificarea  ponderii boabelor transgenice  în recolta provenită din culturi convenţionale a fost deja confirmată (Pla et al., 2006).

Rezultatele noastre obţinute în culturi comerciale demonstrează că, în condiţiile din România, o distanţă de izolare de 25 de metri între culturile de porumb transgenic şi culturile de porumb convenţional este suficientă pentru  ca pragul de impurificare stabilit oficial, de 0,9%, să nu fie depăşit. Rezultatele noastre concordă cu recomandările UE, care propun distanţe de izolare de  20 de m, în cazul  porumbului destinat însilozării,  şi de 50 de m, în cazul  porumbului  pentru boabe.

Conform concluziilor elaborate în cadrul proiectului SIGMEA (Messean et al., 2009), ponderea întâmplătoare a materialului MG în recolta porumbului convenţional  este:


  • moderată, atunci când se are în vedere fertilizarea încrucişată între plante aflate în câmpuri foarte apropiate şi poate fi manageriată prin separare, eliminare sau prin zone tampon;

  • scăzută, atunci când se are în vedere posibilitatea fecundării încrucişate  cu plante răsărite din seminţele căzute pe sol la recoltare, care au supravieţuit gerurilor şi au ajuns la maturitate;

  • zero, atunci când se are în vedere posibilitatea fecundării încrucişate  cu rude sălbatice deoarece acestea nu există în Europa


De asemenea, autorii apreciază că în Europa biologia, mediul şi tehnologia de cultură a porumbului sunt bine caracterizate, astfel încât respectarea pragurilor de impurificare stabilite oficial ar trebui să fie posibilă prin utilizarea seminţei certificate şi prinmanagementul polenizării încrucişate, care presupune folosirea unor varietăţi cu epoci diferite de înflorire şi/sau separarea spaţială a culturilor, cu sau fără  practicarea zonelor tampon.

Biroul pentru coexistenţă din cadrul  Joint Research Centre, Institute for Prospective Technological Studies, a elaborat un document care recomandă o serie de măsuri ce ar trebui adoptate pentru coexistenţa diferitelor sisteme de cultură a porumbului (Czarnak-Kłos şi Rodrguez-Cerezo, 2010). În tabelul 4, sunt prezentate distanţele de izolare recomandate pentru conformarea cu diferite niveluri de amestecuri. Faţă de donorul polenului, câmpul receptor este amplasat în direcţia vântului, iar plantele  din ambele culturi îmfloresc simultan (condiţii care favorizează fluxul de gene mediat de polen).

Distanţele de izolare recomandate pentru reducerea încrucişării la diferite niveluri în cazul porumbului pentru boabe  şi al utilizării plantei întregi

 

 

Nivelul amestecului

Distanţele de izolare propuse
Porumbul pentru boabe Utilizarea plantei întregi
0,1 105 la 250-500 m 85 la 120m
0,2 85 la  150 m 50 la  65 m
0,3 70 la 100 m 30 la 65m
0,4 50 la 65 m 20 la 45 m
0,5 35 la 60 m 15 la 40 m
0,6 20 la 55 m 0  la 35 m
0,7 20 la 50 m 0 la 30 m
0,8 20 la 50 m 0 la 30 m
0,9 15 la 50 m 0 la 25 m

 

 

 
 
 

Related posts

 
 
 
 
 
 
InfoOMG
Biotech Crew

Un proiect de informare susținut de asociația profesională AgroBiotechRom a producătorilor și utilizatorilor de biotehnologii agricole din România

Facebook Twitter Youtube