Breaking News ➤
Insectele mg – o alternativ la insecticide!
 

infoomg

Biotech Crew

Un proiect de informare susținut de asociația profesională AgroBiotechRom a producătorilor și utilizatorilor de biotehnologii agricole din România

 
 
infoomg.ro Scroll scroll
down
 
 

Dictionar

18/01/2018 by: admin

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

A

Aflatoxine (aflatoxin) Metaboliţi secundari produşi de ciupercile Aspergillus flavus şi Aspergillus parasiticus. Compuşi toxici, mutageni, teratogeni şi carcinogeni,  care contaminează o mare varietate de produse agricole cum sunt alunele, porumbul, orezul şi bumbacul. Pot fi detoxificate sau eliminate din alimente şi furaje prin metode fizice, chimice şi biologice.

Conform reglementării  EU 1881/2006,  nivelul maxim al conţinutului de aflatoxină B1(cel mai toxic compus) admis în cereale, inclusiv în porumbul neprelucrat,  este de 2.0 µg/kg, iar suma conţinuturilor de aflatoxine B1, B2, G1 şi G2 nu trebuie să depăşească 4.0 µg/kg.
 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

B


 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

C

Cod unic de identificare (unique identifier cod). ”O înşiruire de cifre şi/sau litere, care permite identificarea organismului modificat genetic pe baza evenimentului de transformare autorizat din care acesta rezultă şi care asigură accesul la informaţiile specifice referitoare la acesta”. Este compus din trei elemente, separate de linii:

• doi sau trei digiţi alfanumerici, care desemnează aplicantul;

• cinci sau şase digiţi alfanumerici, care desemneaza evenimentul de transformare;

• un digit numeric, ca o verificare.

Exemplu: evenimentul de transformare MON810, a cărui cultivare a fost aprobată în Uniunea Europeană, are codul de identificare MON-ØØ81Ø-6.

Producătorul fiecarei plante transgenice generează un nou cod unic de identificare, pe care îl include în dosarul tehnic depus la autoritatea naţională competentă în vederea evaluării siguranţei respectivei plante pentru om, mediu etc. În cazul aprobării activităţii pentru care s-au depus notificarea şi dosarul tehnic, autoritatea naţională competentă transmite codul produsului în baza de date a OCDE (Bio Track Product), în care, pentru fiecare “identificator unic” (OMG), există următoarele informaţii: evenimentul de transformare, denumirea comercială, aplicantul, numele comun şi numele ştiinţific al organismului, centrul de origine şi diversitate, problemele de siguranţă ca aliment şi ca furaj, metodele de manipulare în siguranţă, caracterul/caracterele conferite prin transgeneză, transgena folosită/transgenele folosite pentru transformare, aprobarea, ţara/ţările în care a fost introdus, tipurile de utilizare, autoritatea care a autorizat introducerea în mediu şi utilizarea, rezultatele evaluării riscurilor pentru om şi mediu asociate folosirii, date suplimentare. Pentru mai multe detalii accesaţi: http://www.oecd.org/ehs.

Elaborarea unui sistem de atribuire a câte unui cod unic de identificare a fiecarui

OMG este prevazută de Reglementarea Comisiei Europene 65/2004:

http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2004/l_010/l_01020040116en00050010.pdf

Coexistenţă (co-existence). Coexistenţa diferitelor sisteme de cultură în aceeaşi regiune, fermă etc.  Concept lansat de Uniunea Europeană, conform căruia nicio formă de agricultură, fie ea convenţională, ecologică sau cea care utilizează organisme modificate genetic, nu trebuie să fie exclusă. Menţinerea diferitelor sisteme de producţie agricolă este condiţia sine qua non pentru a asigura consumatorului deplina posibilitate de alegere. Problemele  de coexistenţă nu sunt generate de incertitudini în privinţa inocuităţii plantelor modificate genetic a căror cultivare în scop comercial a fost aprobată, ci de “consecinţele economice ale prezenţei întâmplătoare într-o cultură a unui material provenit dintr-o altă cultură, în condiţiile în care fermierii pot să opteze liber pentru unul sau altul dintre sisteme, respectând însă prevederile legale privitoare la puritatea şi etichetarea produselor” (Recomandarea Comisiei Europene nr. 556, 2003).

Cu alte cuvinte, deoarece în culturi comerciale ajung numai plantele modificate genetic a căror cultivare a fost autorizată, coexistenţa nu este o problemă de siguranţă ci una strict economică, care apare atunci când produsele obţinute prin intermediul diferitelor sisteme de cultură nu au aceeaşi valoare pe piaţă. Concret, această problemă se rezumă la consecinţele economice ale amestecului produselor obţinute prin diferite sisteme de cultură şi la măsurile care trebuie adoptate pentru evitarea acestui amestec. Produsele convenţionale pot fi “impurificate” accidental cu OMG în timpul cultivării, recoltării, transportului, depozitării sau procesării. Legislaţia în vigoare stipulează o limită a  “impurificării”  de 0,9%, a cărei depăşire impune menţionarea pe etichetele  produselor în cauză a faptului că includ OMG. În cazul seminţelor, pragurile maxime de „impurificare” sunt de 0,5%, în cazul plantelor autogame, şi de 0,3%, în cazul plantelor alogame. În produsele organice, pragul de toleranţă acceptat pentru prezenţa materialului modificat genetic coincide cu limita de cuantificare a analizei ADN.

Elaborarea strategiei naţionale de coexistenţă înseamnă:
-  stabilirea regulilor care să prevină sau să minimizeze pierderile valorice (ex ante);

-  stabilirea responsabilităţilor şi modului de recuperare a pierderilor (ex post) atunci când produsele obţinute prin intermediul diferitelor sisteme de cultură nu au aceeaşi valoare pe piaţă.

Măsurile de coexistenţă se aplică în cazul:


  • existenţei simultane, într-o aceeaşi exploataţie, în ani succesivi, a unor culturi de plante modificate genetic şi unor culturi de plante nemodificate genetic;

  • existenţei, în exploataţii învecinate, în cursul aceluiaşi an, a unor culturi de plante modificate genetic şi unor culturi de plante nemodificate genetic;

  • practicării unor sisteme de producţie cu şi fără organisme modificate genetic în aceeaşi regiune, în exploataţii relativ distanţate unele de altele.

Cauzele amestecurilor întâmplătoare:

  • transferul de polen din câmpurile alăturate;

  • amestecul în timpul recoltării;

  • samulastra rezultată din cultura precedentă;

  • impurificarea seminţelor.

Măsurile preventive propuse pentru evitarea amestecului materialului modificat genetic în produsele agricole obţinute prin alte sisteme de cultură, eliminând sau minimizînd cauzele care îl favorizează:


  • utilizarea seminţei certificate;

  • izolarea în spaţiu a culturilor aceleiaşi specii practicate în sisteme diferite;

  • utilizarea barierelor pentru polen în jurul culturilor;

  • decalarea perioadelor de semănat şi, implicit, de înflorit;

  • controlul prezenţei plantelor răsărite din seminţele căzute pe sol la recoltare (samulastrei);

  • curăţarea echipamentelor agricole şi a vehiculelor destinate transportului;

  • eliminarea plantelor răsărite după recoltare prin lucrări specifice ale solului;

  • păstrarea înregistrărilor privind istoria câmpurilor;

  • gruparea voluntară a câmpurilor.

Coleoptera. Ordin de insecte la care dezvoltarea se face prin parcurgerea stadiilor de ou, larvă, pupă şi adult. Se hrănesc pe plante, pe resturi vegetale, pe alte insecte. Unele specii sunt dăunătoare pentru agricultură.

Pentru combaterea lor se aplică tratamente cu insecticide. O nouă metodă de combatere implică aplicarea tehnologiei Bt. Adică utilizarea plantelor transgenice care sintetizează proteine toxice pentru larvele speciilor coleoptere dăunătoare.

Comisia Codex Alimentarius (Codex Alimentarius Commission). Organism subsidiar al Organizaţiei pentru Agricultură şi Alimentaţie (Food and Agriculture Organisation = FAO) şi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (World Health Organisation = WHO). Această comisie este cea mai înaltă autoritate internaţională în materie de standarde alimentare şi reprezintă peste 95% din populaţia globului. Scopul principal al Codex Alimentarius elaborat de comisie este «să orienteze şi să promoveze elaborarea şi stabilirea definiţiilor şi cerinţelor referitoare la alimente, să participe la armonizarea acestora şi, procedând astfel, să faciliteze comerţul internaţional». Codexul constă într- o colecţie de standarde pentru alimente, de reglementări şi alte recomandări. De asemenea, include şi un cod de etică, care are scopul să încurajeze comercianţii de alimente să adopte, în mod voluntar, o conduită etică menită să asigure protecţia sănătăţii consumatorilor şi practici corecte în comerţul cu alimente. Standardele elaborate de Codex au fost utilizate la o scară mare ca repere în disputele comerciale internaţionale. Frecvent, se face referire în mod explicit la ele şi sunt adoptate în conformitate cu Acordul asupra aplicării măsurilor sanitare şi fitosanitare convenit în cadrul WTO. Iar acordul referitor la barierele tehnice de piaţă se referă explicit la aceste standarde. Comisia Codex Alimentarius a luat în considerare şi problemele legate de aplicarea standardelor elaborate de Codex la organismele modificate genetic. Deocamdată, nu au fost elaborate standarde separate în această privinţă. Au fost stabilite însă principiile ce trebuie să ghideze analiza riscului pentru sănătatea omului asociat consumului alimentelor derivate din OMG. Principii care impun evaluarea înainte de comercializare, realizată de la caz la caz, atât a efectelor directe cât şi a efectelor neintenţionate ce pot apărea ca urmare a inserţiei noilor gene în OMG din care derivă. Principii adoptate în anul 2003.

Cultura moleculară (molecular farming). Utilizarea plantelor modificate genetic ca bioreactoare pentru producerea proteinelor recombinate (substanţe farmaceutice, compuşi industriali sau proteine noi pentru utilizări nealimentare). Mai sunt utilizate denumirile „plante farma” sau „biocultură”.

Cultura moleculară este o cale sigură şi ieftină de a produce medicamente a căror obţinere pe alte căi este dificilă sau costisitoare. Termenul desemnează numai producerea substanţelor farmaceutice prin cultura plantelor modificate genetic în acest scop, nu şi a alimentelor. Plantele modificate genetic sintetizează proteine terapeutice, vaccinuri, enzime, anticorpi etc. Sunt deja, în curs de testare clinică diferite proteine terapeutice, vaccinuri comestibile, „plantigene” şi „planticorpi”. Tot prin cultură moleculară se pot produce enzime industriale, plastic biodegradabil, uleiuri industriale, biocombustibil şi agenţi pentru bioremediere.

Costurile de producţie reduse sunt principalul avantaj al producerii proteinelor farmaceutice în plante adecvat transformate. Un alt avantaj notabil constă în faptul că producerea proteinelor farmaceutice în plante este mult mai sigură decât producerea lor în sisteme de fermentaţie microbiană sau în culturi de celule de mamifere. Motivul: plantele sunt libere de patogenii care afectează omul, de oncogene şi de endotoxine.

Cumul de gene (stacking). Cumularea a două sau a mai multor transgene într-o singură linie prin încrucişări succesive ale unor linii parentale modificate genetic.

Detectarea organismelor modificate genetic (detection of genetically modified organism). Verificarea prezenţei unui OMG într-o probă. Este esenţială pentru respectarea cerinţelor de trasabilitate  şi etichetare. Se realizează prin tehnica PCR, care are însă câteva limite:  nu permite detectarea ADN transgenic sub un anumit prag; detectează un singur OMG/ analiză; este aplicabilă numai în cazul OMG cunoscute şi aprobate. Prin metodele care se aplică în prezent, nu pot fi detectate transgene în produsele procesate în care ADN este puternic degradat.

Detectarea şi cuantificarea organismelor modificate genetic (OMG) (detection and quantification of genetically modified organism). Metode prin care se detectează prezenţa unui OMG, se identifică evenimentul de transformare în cauză şi se cuantifică transgena prin raportare la o genă endogenă specifică.

Adoptarea legislaţiei care prevede obligativitatea asigurării trasabilităţii plantelor modificate genetic (PMG) şi a menţionării pe etichetele tuturor alimentelor şi furajelor că au în componenţă derivate din OMG atunci când ponderea respectivelor ingrediente depăşeşte 0,9%, a impus elaborarea şi standardizarea unor metode de detectare, identificare şi cuantificare aorganismelor în cauză. De asemenea, Protocolul de la Cartagena  stabileşte şi  regulile care trebuie respectate în cazul comerţului  şi transferului OMG peste frontiere (printre altele, etichetarea  corectă a produselor agricole comercializate în diferite scopuri, menţionându-se faptul că au în componenţă OMG ori de câte ori este cazul).

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

D

Diabrotica. Insecte din ordinul Coleoptera ale căror larve consumă rădăcinile porumbului. În SUA, acest dăunător este numit, sugestiv, „gândacul de 1 miliard de dolari”.  Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) estimează că, în fiecare an, pierderile de recoltă determinate de viermele rădăcinilor sunt de 800 de milioane $, iar costul total al  tratamentelor de combatere a acestui dăunător – de 200 milioane $. Acest dăunător extrem de păgubitor a intrat și în România, apărând frecvent în culturile din vestul țării.

Distanţă de izolare (isolation distance). Spaţiu care separă cultura unei plante modificate genetic de cultura unei plante nemodificate genetic. Menit să prevină polenizarea încrucişată între plantele modificate genetic şi plantele convenţionale din culturi învecinate, este obligatoriu în cazurile de coexistenţă a diferitelor sisteme de cultură. Distanţa între culturile practicate în sisteme diferite depinde de: modul de polenizare al plantei cultivate (auto- sau alopolenizare); greutatea polenului, direcţia vântului dominant, mărimea şi forma câmpului, pragul maxim admis pentru prezenţa OMG în recolta plantelor convenţionale. De exemplu, la porumb, în diferitele State Membre ale Uniunii Europene, se asigură distanţe de izolare care variază de la 25m la 250m.

Pentru testarea proporţionalităţii distanţelor de separare stabilite de statele membre ale UE  au fost analizate statistic datele obţinute prin intermediul unor studii recente referitoare la fertilizarea încrucişată la porumb, efectuate în Spania, Germania, Elveţia şi Italia. Au fost luate în calcul numai datele referitoare la rata fertilizării încrucişate în câmpul receptor în funcţie de distanţa de la marginea sursei de polen. S-a conchis că  în cazul cultivării porumbului, o distanţă de separare de 40 de m este suficientă pentru a reduce amestecul accidental sub pragul legal de 0,9%  (Riesgo et al., 2010).

“On the basis of model simulations of case studies, co-existence is technically manageable with a 0.5% threshold of adventitious presence of GM seeds with little or no change of conventional practices.” (Riesgo et al., 2010).

De altfel, distanţele de separare sunt numai un mijloc de asigurare a coexistenţei. Rezultatele numeroaselor cercetări recente au evidenţiat necesitatea flexibilităţii în asigurarea măsurilor de coexistenţă (Devos et al., 2009; Messéan et al., 2006, 2009). De exemplu, s-a demonstarat că barierele pentru polen constituite din  porumb convenţional  reduc rata fertilizării încrucişate mai eficient decât plasarea câmpurilor la o distanţă egală cu lăţimea lor. De exemplu, o barieră de porumb convenţional lată de 10-20 de m exclude depăşirea pragului de impurificare de 0,9% (Messeguer et al., 2006). În ultimă instanţă, măsurile de coexistenţă ar trebui să asigure libertatea fermierilor de a opta pentru  sistemul de producţie pe care-l doresc (Devos et al., 2008).

Ricroch et al., (2009) au trecut în revistă 1873 de lucrări publicate referitoare la  dispersarea polenului. 562 dintre acestea conţin date despre dipersarea polenului de porumb. Analizând rezultatele referitoare la dispersarea transgenelor via fluxul de polen, autorii au ajuns la concluzia că o rată a fecundării încrucişate mai mică de 0,9%, în cazul în care sursa este un porumb heterozigot ce posedă o singură transgenă, poate fi atinsă cu condiţia ca între câmpurile de porumb MG şi câmpurile de porumb convenţional.să existe o distanţă de separare de 10-50 de m.  Mai mult,  dintre  33 de lucrări în care este  analizat nivelul  prezenţei accidentale a materialului MG în seminţele  convenţionale provenite dintr-un câmp situat la o distanţă mai mică de 50m de sursa de polen purtător de transgene, numai într-una este menţionată o rată mai mare de 0,5% (Sanvido et al., 2008). În intervalul 10-50 de m distanţa care ar trebui lăsată între cultura de porumb MG şi cultura de porumb convenţional depinde de factori, cum sunt:


  • puritatea seminţelor;

  • caracteristicile câmpurilor (forma, suprafaţa etc), distribuţia în spaţiu şi mediul înconjurător;

  • raportul dintre suprafaţa cu porumb MG şi suprafaţa totală alocată porumbului în regiunea respectivă;

  • tipul de cultură;

  • diferenţele dintre datele semănatului şi dintre datele înfloritului între cele două tipuri de culturi;

  • condiţiile meteorologice (Devos et al., 2008).

În cadrul proiectului SIGMEA (Sustainable Introduction of GM Crops into European Agriculture) finanţat de UE,  a fost  făcută o meta analiză a peste 20 de studii ale fluxului de gene la porumb (Husken et al., 2007). Concluzia: datele evaluate arată că o distanţă între cultura de porumb transgenic şi câmpurile în care se practică alte sisteme de cultură de 20-50 m este suficientă pentru menţinerea pragului de impurificare admis, de 0.9%. Rata fecundării cu polen transgenic  a fost de 0, 98%, în primii 10 metri de la sursa de polen,  de 0,34%, între 10 şi 20 de m, şi de 0,11%, între 50 şi 60 de m.

Pentru stabilirea pe baze ştiinţifice a distanţelor de izolare dintre câmpurile de porumb Bt şi culturile de porumb convenţional, în anii 2008 şi 2009, a fost evaluată eficienţa măsurilor de coexistenţă prevăzute de reglementările în vigoare din România (ordinul 237/2006). Rata fecundărilor încrucişate între plante transgenice şi plante convenţionale aflate în imediata vecinătate a fost evaluată prin detectarea şi cuantificarea secvenţelor specifice porumbului Bt în seminţele de porumb nemodificat genetic. Acurateţea tehnicii real-time PCR, folosită pentru cuantificarea  ponderii boabelor transgenice  în recolta provenită din culturi convenţionale a fost deja confirmată (Pla et al., 2006).

Rezultatele noastre obţinute în culturi comerciale demonstrează că, în condiţiile din România, o distanţă de izolare de 25 de metri între culturile de porumb transgenic şi culturile de porumb convenţional este suficientă pentru  ca pragul de impurificare stabilit oficial, de 0,9%, să nu fie depăşit. Rezultatele noastre concordă cu recomandările UE, care propun distanţe de izolare de  20 de m, în cazul  porumbului destinat însilozării,  şi de 50 de m, în cazul  porumbului  pentru boabe.

Conform concluziilor elaborate în cadrul proiectului SIGMEA (Messean et al., 2009), ponderea întâmplătoare a materialului MG în recolta porumbului convenţional  este:


  • moderată, atunci când se are în vedere fertilizarea încrucişată între plante aflate în câmpuri foarte apropiate şi poate fi manageriată prin separare, eliminare sau prin zone tampon;

  • scăzută, atunci când se are în vedere posibilitatea fecundării încrucişate  cu plante răsărite din seminţele căzute pe sol la recoltare, care au supravieţuit gerurilor şi au ajuns la maturitate;

  • zero, atunci când se are în vedere posibilitatea fecundării încrucişate  cu rude sălbatice deoarece acestea nu există în Europa

De asemenea, autorii apreciază că în Europa biologia, mediul şi tehnologia de cultură a porumbului sunt bine caracterizate, astfel încât respectarea pragurilor de impurificare stabilite oficial ar trebui să fie posibilă prin utilizarea seminţei certificate şi prinmanagementul polenizării încrucişate, care presupune folosirea unor varietăţi cu epoci diferite de înflorire şi/sau separarea spaţială a culturilor, cu sau fără  practicarea zonelor tampon.

Biroul pentru coexistenţă din cadrul  Joint Research Centre, Institute for Prospective Technological Studies, a elaborat un document care recomandă o serie de măsuri ce ar trebui adoptate pentru coexistenţa diferitelor sisteme de cultură a porumbului (Czarnak-Kłos şi Rodrguez-Cerezo, 2010). În tabelul 4, sunt prezentate distanţele de izolare recomandate pentru conformarea cu diferite niveluri de amestecuri. Faţă de donorul polenului, câmpul receptor este amplasat în direcţia vântului, iar plantele  din ambele culturi îmfloresc simultan (condiţii care favorizează fluxul de gene mediat de polen).

Distanţele de izolare recomandate pentru reducerea încrucişării la diferite niveluri în cazul porumbului pentru boabe  şi al utilizării plantei întregi

 

Nivelul amestecului

Distanţele de izolare propuse
Porumbul pentru boabe Utilizarea plantei întregi
0,1 105 la 250-500 m 85 la 120m
0,2 85 la  150 m 50 la  65 m
0,3 70 la 100 m 30 la 65m
0,4 50 la 65 m 20 la 45 m
0,5 35 la 60 m 15 la 40 m
0,6 20 la 55 m 0  la 35 m
0,7 20 la 50 m 0 la 30 m
0,8 20 la 50 m 0 la 30 m
0,9 15 la 50 m 0 la 25 m

 

Document Consensus. Documente elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,  care conţin informaţii pentru evaluarea siguranţei  produselor alimentare şi/sau furajere. În acest domeniu au fost publicate documente cu informaţii despre nutrienţi, antinutrienţi sau substanţe toxice, despre modul de utilizare ş.a. În domeniul siguranţei pentru mediu, au fost publicate documente consensus care conţin informaţii referitoare la biologia unor specii de plante, la unele caractere care pot fi introduse în plante şi la probleme de siguranţă ce apar în cazul anumitor tipuri de modificări.

De exemplu, documentul consensus despre biologia  speciei Glycine max (L.) Merr. conţine o descriere generală a soiei ca plantă de cultură, taxonomia, centrul de origine/diversitate, metode de identificare, biologia reproducerii, potenţialul de hibridare între speciile cultivate şi alte specii strâns înrudite, cu ele. (http://www.oecd.org/ehs/)

Recent, Asociaţia pentru Biotehnologii a Mării Negre (Black Sea Biotechnology Association) a publicat un Document Consensus Regional referitor la evaluarea riscului pentru mediu şi evaluarea economică asociate cultivării unor plante modificate genetic: soia, porumbul şi sfecla de zahăr tolerante la principiul activ erbicid glifosat şi prunul rezistent la virusul plum pox.

Echivalenţa substanţială (substantiale equivalence). Concept folosit la evaluarea siguranţei alimentelor derivate din plante modificate genetic, propus de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltarea Economică, în anul 1993, şi adoptat atât de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) cât şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Conceptul echivalenţei substanţiale este bazat pe faptul că organismele existente folosite ca alimente/furaje, cu o istorie îndelungată de utilizare sigură, pot servi ca termen de comparaţie atunci când este evaluată siguranţa alimentului/furajului derivat din plante modificate genetic. Aplicarea acestui concept impune deci, compararea alimentului derivat dintr-un organism modificat genetic cu un aliment, în general, recunoscut ca fiind sigur pentru consumul uman. Comparaţia are drept scop identificarea eventualelor diferenţe semnificative între, pe de o parte, produsul organismului modificat genetic şi alimentul derivat din acesta şi, pe de altã parte, termenii de comparaţie. Care, de regulă, sunt produsul plantei parentale, obţinute prin metode tradiţionale, şi alimentul derivat din acesta, cu o îndelungată istorie de utilizare sigură. Orice diferenţă identificată este ulterior evaluată, pentru a se stabili dacă are efecte asupra sănătăţii omului şi animalelor, utilizând o serie de scenarii de expunere. Conceptul reprezintã deci punctul de pornire în evaluarea siguranţei, nu concluzia acesteia. Dacă nu diferă de termenii de comparaţie, se consideră că produsul plantei transgenice este sigur, ca şi alimentul obţinut din el. Ambii la fel de siguri ca şi termenii de comparaţie. La aceeaşi concluzie se ajunge şi atunci când între produsul PMG şi alimentul derivat din el, pe de-o parte, şi termenii de comparaţie, pe de altă parte, apar diferenţe, care nu au însă efecte negative asupra sănătăţii omului. Sub auspiciile OCDE, au fost stabilite regulamente internaţionale detaliate pentru alegerea termenului de comparaţie şi a celor mai bune practici în analiza statistică a rezultatelor. Împreună cu Institutul Internaţional pentru Ştiinţele Vieţii, OCDE realizează o bază de date care conţine informaţii referitoare la limitele variabilităţii naturale a parametrilor vizaţi cu ocazia testelor comparative. Tot OCDE elaborează documente consensus referitoare la unele specii cultivate care furnizează informaţii considerate de cea mai mare relevanţă pentru caracterizarea plantelor parentale. Pentru cele mai importante plante de cultură, sunt disponibile două tipuri de documente consensus, care descriu:


  • biologia plantei, concentrându-se pe atributele cu relevanţă pentru siguranţa mediului;

  • caracteristicile compoziţionale, care sunt foarte importante pentru evaluarea siguranţei alimentului derivat.
Datele necesare comparaţiei cu echivalentul tradiţional pot fi obţinute din mai multe surse:

• testele de câmp în care PMG este cultivată alături de planta convenţională, într-o diversitate de condiţii de mediu reprezentativă pentru culturile comerciale ulterioare;

• informaţiile din baze de date referitoare la compoziţia alimentelor;

• rezultatele analizelor chimice;

• rezultatele studiilor de hrănire pe animale;

• rezultatele testelor toxicologice.

Deşi criticat, acest concept continuă să fie considerat paradigma de evaluare cea mai adecvată.

 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

E

Erbicide (herbicide). Substanţe toxice pentru plante. De obicei, se folosesc pentru combaterea buruienilor din culturi. Grup heterogen de compuşi care se deosebesc prin: modul de acţiune; locul prin care ajung în plantă (rădăcină versus tulpină); nivelul translocării în plantă (sistemic versus contact); momentul aplicării (înainte de semănat, preemergent, postemergent sau prerecoltare). Pentru a putea fi utilizat, un compus chimic cu acţiune erbicidă trebuie să fie eficient în combaterea buruienilor la o frecvenţă de aplicare redusă, să fie selectiv, omorând buruienile fără a afecta plantele cultivate, să fie degradabil spre a nu lăsa reziduuri în sol şi/sau în apa freatică, să nu fie toxic pentru om şi animale. Plantele au căi metabolice specifice. Din aceastã cauză, compuşii cu acţiune erbicidã nu afecteazã şi animalele.Ţintele multor erbicide sunt enzime ce intervin în căi metabolice esenţiale. Enzime a căror inactivare duce la blocarea sintezei unui metabolit esenţial şi, în ultimă instanţă, la moartea plantei.

Costurile aferente obţinerii şi înregistrării unui erbicid nou care să îndeplinească condiţiile amintite sunt foarte mari. Din această cauză, a devenit mai atractivă obţinerea unor plante de cultură tolerante la erbicidele existente. Plante tolerante la erbicide pot fi obţinute pe mai multe căi: prin selecţia in vivo sau in vitro a unor mutante apărute în mod spontan; prin hibridare, folosind sursele de gene existente; prin inginerie genetică. În acest ultim caz, sunt transferate gene ce codifică enzime insensibile la acţiunea erbicidă sau care degradează erbicidul, convertindu-l într-un compus mai puţin toxic.

Introducerea în cultură a plantelor modificate genetic tolerante la erbicide a generat teama că fitness-ul unor buruieni ar putea creşte prin transferul genelor ce conferă toleranţă la unul sau altul dintre erbicide de la speciile transgenice cultivate cu care sunt înrudite, în condiţiile selecţiei hibrizilor eventual apăruţi prin erbicidarea, în continuare, cu produsul în cauză. Apariţia unor populaţii de buruieni rezistente la unul sau la altul dintre principiile active erbicide frecvent folosite nu este însă ceva nou pentru agricultură. Aşa ceva se poate întâmpla din varii motive. Inclusiv din cauza transferului de informaţie genetică de la plante a căror toleranţă la erbicide a fost ameliorată prin metodele convenţionale. În ultimă instanţă, problemele de această natură se rezolvă prin strategii agricole adecvate. Care, nici ele, nu mai sunt noutăţi.

Se află deja în culturi comerciale plante tolerante la erbicide create prin diferite metode de ameliorare. De exemplu, plante tolerante la imidazoline au fost obţinute prin variabilitate somaclonală generată în culturi in vitro la porumb, prin mutageneză chimică cu etil nitrozouree, la rapiţă (Brassica napus var. napus), cu etil metansulfonat, la orez, şi cu azidă de sodiu la grâu. Introducerea în culturi comerciale a acestor plante nu este reglementată. De asemenea, nu este reglementat nici consumul alimentelor şi/sau furajelor obţinute din acestea.

Etichetarea alimentelor şi furajelor modificate genetic (genetically modified food and feed labelling). Etichetarea alimentelor şi furajelor modificate genetic impusă de reglementări implementate în mai multe ţări. Conform reglementărilor din UE (Regulation (EC) No. 1829/2003), pe etichetele tuturor alimentelor şi furajelor (1) care derivă din plante modificate genetic a căror cultivare în scop comercial a fost aprobată sau (2) în care ponderea unor materii derivate din plante modificate genetic depăşeşte 0,9% trebuie menţionat faptul că au în componenţă produse provenite de la organisme modificate genetic. Articolul 32 al aceastei reglementări prevede înfiinţarea unui Laborator de Referinţă Comunitar (Joint Research Center) şi constituirea unei reţele de laboratoare (European Network of GMO Laboratories= ENGL http://gmo-crl.jrc.it) cu misiunea de a detecta, identifica şi cuantifica OMG. Articolele 29 şi 30 prevăd punerea metodelor de analiză validate de Laboratorul de Referinţă Comunitar la dispoziţia celor interesaţi.

Evaluarea riscurilor (risk assessment). Componentă esenţială a legislaţiei care reglementează activităţile cu organismele modificate genetic. În unele jurisdicţii, evaluarea riscurilor,  ca parte a procesului de decizie, are în vedere şi beneficiile potenţiale. O etapă critică în  evaluarea riscurilor este identificarea tuturor circumstanţelor care ar putea  genera un efect advers /efecte adverse (identificarea riscurilor sau a „ce ar putea merge rău”). Nivelul riscului este apoi estimat luând în calcul, pe lângă circumstanţele care ar putea avea efecte dăunătoare, probabilitatea  producerii şi severitatea respectivelor efecte.

Conform Directivei 2001/18/EC, care reglementează introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG, evaluarea riscurilor presupune “evaluarea efectelor pe care le pot avea OMG sau părţi componente ale acestora, direct sau indirect, imediat sau cu întârziere, asupra sănătăţii omului şi asupra mediului”. Legislaţia referitoare la OMG are ca obiectiv GESTIONAREA riscurilor pentru sănătatea omului, a animalelor, ca şi pentru mediu asociate utilizării aplicaţiilor biotehnologiei moderne. Din această cauză, introducerea în mediu sau pe piaţă a unui produs al biotehnologiei moderne este condiţionată de rezultatul evaluării riscurilorpe care le generează. Principiile de evaluare a riscului pentru mediu (ERM) sunt prevăzute în Anexa II la Directiva 2001/18/ECC. În anul 2002, Comisia Europeanã a elaborat “Recomandări” care suplimentează Anexa II, detaliind principiile, elementele şi metodologia de evaluare a riscurilor (2002/623/EC). Anexa III la Directiva 2001/18/ECC detaliază informaţiile solicitate pe care se bazează evaluarea riscului. Evaluarea riscului asociat introducerii în mediu, realizată conform Directivei 2001/18/EEC, este obligatorie şi în cazul varietăţilor derivate prin metode convenţionale de ameliorare din evenimentul de transformare a unei plante transgenice de cultură. Iar utilizarea pentru producerea de alimente, trebuie să fie autorizată şi conform Reglementărilor 1829/ 2003/EC şi 1830/2003/EC, înainte ca varietăţile să fie incluse în Catalogul Comun.

Evaluarea potenţialului toxic al noilor proteine introduse  în alimente prin modificare genetică (toxic potential evaluation of the new proteins introduced in food by genetic modification). Realizarea unui studiu de risc în conformitate cu protocoalelele elaborate pentru evaluarea siguranţei aditivilor, ingredientelor şi contaminanţilor alimentari. Studiul vizează: digestibilitatea şi stabilitatea proteinelor introduse prin transgeneză în fluidele gastrice simulate; nivelul de omologie a secvenţei aminoacizilor proteinei/proteinelor introduse prin transgeneză cu secvenţe ale aminoacizilor din proteinele toxine cunoscute; gradul de stabilitate a proteinei/proteinelor introduse prin transgeneză în condiţiile asigurate prin prelucrarea şi păstrarea alimentului; toxicitatea acută orală a proteinei/ proteinelor introduse prin transgeneză testată pe animale de laborator; toxicitatea proteinei/proteinelor introduse prin transgeneză administrate în doze subacute repetate timp de 28 de zile. Proteinele nu au potenţial mutagen, teratogen sau oncogen.

Eveniment sau eveniment de transformare (event or transformation event). Plantă transgenică regenerată dintr-o celulă în genomul căreia s-a integrat, la întâmplare, segmentul de ADN care conţine gena de interes (insertul). Indiferent de metoda folosită pentru transgeneză, gena de interes se va insera numai în genomul unui mic număr de celule. În fiecare celulă, în alt loc. Fiecare celulă este deci un eveniment de transformare din care poate să regenereze o plantă care, la rândul ei, va fi desemnată ca eveniment, identificat printr-o abreviere (de exemplu, MON810, GA21, etc). Deşi dintr-un experiment de transformare cu aceeaşi construcţie genetică pot fi regenerate mai multe plante, nu toate exprimă gena de interes la un nivel care să le confere valoare economică. Va fi selecţionat şi, în final, notificat pentru a fi comercializat  evenimentul căruia expresia transgenei  îi conferă statutul de elită. Eveniment ce poate fi folosit şi pentru crearea unor noi cultivare prin ameliorare convenţională. Aprobarea utilizării în scop comercial este acordată evenimentului de transformare. În catalogul noilor varietăţi pot fi însă înregistrate mai multe cultivare obţinute cu linia transgenică respectivă.

Evenimente de transformare a căror introducere pe piaţă a fost autorizată în Uniunea Europeană, conform Directivei 2001/18/EC şi/sau Reglementării (EC) nr. 1829/2003 http//europa/eu.int/comm/food/dyna/gm_register/index_en.cfm (consultat în iunie 2010)

Evenimentul de transformare Codul unic de identificare Gena de interes introdusă/caracterul conferit Data expirării autorizaţiei
Porumb
Bt-11 SYN-BT Ø11-1 cry1Ab/ rezistenţă la sfredelitorul european al tulpinilor 18/05/2014
DAS1507 DAS-Ø15Ø7-1 cry 1F/ rezistenţă la sfredelitorul european al tulpinilor şi la alte insecte lepidoptere dăunătoare care aparţin genuluiSesamia 02/03/2016
DAS59122 DAS-59122-7 cry34Ab1 şicry35Ab1/ rezistenţă la larvele insectelor Diabrotica 23/10/2017
DAS1507xNK603 DAS-Ø15Ø7-1 x MON-ØØ6Ø3-6 cry 1F/ rezistenţă la sfredelitorul european al tulpinilor şi la alte insecte lepidoptere dăunătoare care aparţin genuluiSesamia 

cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat

23/10/2017
MON863 MON-ØØ863-5 cry3Bb1/rezistenţă la larvele insectelorDiabrotica 12/01/2016
NK603 MON-ØØ6Ø3-6 cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 02/03/2015
MON88017 MON-88Ø17-3 cry3Bb1/rezistenţă la larvele insectelorDiabrotica 29/10/2019
MON89034 MON-89Ø34-3 cry1A.105 şicry2Ab2/rezistenţă la insecte lepidoptere dăunătoare 29/10/2019
59122xNK603 DAS-59122-7x MON-ØØ6Ø3-6 cry34Ab1 şicry35Ab1/rezistenţă la insecte coleoptere dăunătoare cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 29/10/2019
MIR604 SYN-IR6Ø4-5 cry3Amodificată/rezistenţă la insecte coleoptere dăunătoare 29/10/2019
MON863xMON810xNK603 MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6 cry3Bb1/ rezistenţă la insecte coleoptere dăunătoare cry1Ab/ rezistenţă la sfredelitorul european al tulpinilor cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 01/3/2020
MON863xMON810 MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6 cry3Bb1/ rezistenţă la insecte coleoptere dăunătoare cry1Ab/ rezistenţă la sfredelitorul european al tulpinilor 01/3/2020
MON863xNK603 MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6 cry3Bb1/ rezistenţă la insecte coleoptere dăunătoare cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 01/3/2020
Soia
MON89788 MON-89788-1 cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 03/12/2018
A2704-12 ACS-GMØØ5-3 

Bayer

pat/toleranţă la erbicidul glufosinat de amoniu 07/09/2018
Sfecla de zahăr
H7-1 KM-ØØØ71-4 cp4epsps/toleranţă la erbicidul glifosat 23/10/2017

 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

F

Flux de gene (gene flow). Procesul prin care gene dintr-o populaţie sunt încorporate în genofondul unei/unor populaţii cu care este sexual compatibilă. Este denumit şi transfer ”vertical” de gene.  La plante, polenul şi seminţele pot fi vectori ai genelor. Din această cauză, dispersarea lor la anumite distanţe constituie un flux de gene potenţial. Fluxul real se evaluează prin numărul fecundărilor produse, în cazul polenului dispersat, şi prin numărul indivizilor capabili să se reproducă răsăriţi, în cazul răspândirii seminţelor. Şi într-un caz şi în celălalt, în funcţie de distanţa faţă de sursă.  Probabilitatea producerii fluxurilor de gene interspecifice este mai mare în centrele de origine ale speciilor. Sau, practic, oriunde o specie are rude sălbatice. În principiu, probabilitatea producerii unui flux de gene între plante, cultivate şi/sau spontane, depinde de foarte mulţi factori.

Fluxul de gene nu este un fenomen specific plantelor transgenice. El s-a produs şi se va produce mereu. Între varietăţi ale aceleiaşi specii, caz în care se numeşte flux genic intraspecific. Ori între specii diferite, dar compatibile sexual, caz în care se numeşte flux genic interspecific şi are un rol important în evoluţia plantelor, în general, dar şi în ameliorarea speciilor cultivate. Transferul interspecific de gene utile a fost practicat în programele de ameliorare convenţională a multor plante cultivate. În ultimii 70 de ani, foarte multe gene de la specii sălbatice au fost introduse la plante cultivate. De exemplu, la tomate au fost transferate gene de la cel puţin alte patru specii. Prin hibridare interspecifică şi intergenerică, au fost create plante inexistente în natură: triticale, rezultatul încrucişării grâului cu secara, şi tritordeum, hibrid între grâu şi orz .

Odată cu introducerea în mediu a plantelor transgenice, fluxul de gene a căpătat o semnificaţie aparte. Dacă prin metodele convenţionale de ameliorare pot fi transferate gene numai între specii sexual compatibile, prin biotehnologie modernă pot fi introduse în planta supusă modificării genetice şi gene izolate de la organisme incompatibile sexual cu ea. Practic, de la orice formă de viaţă de pe Terra. Gene care ar putea conferi speciilor sălbatice înrudite cu plantele modificate genetic rezistenţă la boli, la secetă, la dăunători şi/sau la erbicide, mărindu-le astfel fitnessul, capacitatea de supravieţuire şi răspândire. În general, se apreciază că fluxul genic interspecific ar putea duce la: 1. apariţia unor noi buruieni; 2.creşterea invazivităţii buruienilor existente; 3. eroziunea genetică a taxonului primitor.

Transferul intraspecific al transgenelor provenite de la plantele modificate genetic cultivate deja în scop comercial nu are impact negativ asupra mediului, fapt constatat cu ocazia evaluării riscurilor asociate introducerii lor în cultură. În schimb, ar putea avea consecinţe economice dacă ponderea seminţelor plantelor modificate genetic în loturile de seminţe ale varietăţilor convenţionale ar depăşi pragul acceptat de legislaţia în vigoare (de exemplu, în Uniunea Europeană, de 0, 9%), deoarece fermierii ar trebui să eticheteze produsul convenţional ca fiind modificat genetic.

  A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

G

Glifosat [N-(fosfonometil) glicina] (glyphosate) Ingredientul activ al unui erbicid sistemic, neselectiv şi cu spectru larg. Omoară, practic, toate tipurile de plante, ierboase şi lemnoase, anuale şi perene. Este absorbit la nivelul frunzelor şi ţesuturilor moi ale tulpinii şi apoi este transportat prin intermediul sevei la organele subterane. Plantele tratate sunt omorâte într-un interval de 3 – 7 zile. Glifosatul blochează calea şikimatului, inhibând enzima 5-enolpiruvat şikimat – 3 - fosfat sintaza (EPSPS), şi, implicit, biosinteza aminoacizilor aromatici la plante. Când această enzimă este inhibată, calea de biosinteză a aminoacizilor aromatici este blocată. Urmarea: planta nu mai  produce aminoacizi esenţiali pentru sinteza proteinelor şi moare. Calea de biosinteză a aminoacizilor aromatici este prezentă numai la plante şi microorganisme, nu şi la om şi animale. Acest fapt explică acţiunea asupra plantelor.

Glifosatul se foloseşte de peste 25 de ani în întreaga lume.

Prin modificare genetică au fost create plante de interes economic care tolează glifosatul (soia, porumb, rapiţă, sfecla de zahăr, lucernă), cultivate pe suprafeţe tot mai mari, în mai multe ţări.
 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

H


 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

I

Inginerie genetică (genetic engineering). Ansamblu de tehnici prin care sunt izolate, caracterizate şi reintroduse gene în celule sau în organisme. Tehnici care, în ultimă instanţă, permit modificarea materialului genetic al unui organsim.

Insert  (insert). Segment de ADN integrat în genomul unei celule transformate.

Mărimea, structura şi numărul de copii ale insertului (numărul locurilor în care s-a integrat ADN introdus în genomul plantei) sunt determinate prin analiză moleculară cu metode specifice.  Datele sunt prezentate în dosarul tehnic care trebuie depus odată cu solicitarea autorizării oricărei activităţi cu organismul  transgenic în cauză.

Introducere deliberată în mediu (environmental deliberate release). Introducerea intenţionată în mediu a unui organism modificat genetic fără adoptarea unor măsuri speciale de izolare. Măsuri menite să limiteze contactul cu populaţia şi cu mediul, să asigure un nivel înalt de siguranţă a acestora.

Directiva 2001/18, transpusă prin Legea 247/2009, reglementează introducerea deliberată a OMG în mediu în scop experimental (partea B). Scopurile introducerii experimentale a OMG în mediu sunt  cercetarea; demonstrarea; dezvoltarea unor noi varietăţi; studiul comportării în mediu; studiul  interacţiunilor cu alte organisme şi cu mediul.

Pentru a introduce un OMG într-un mediu dat în scop experimental, o persoanã, fizicã sau juridicã, trebuie sã obţinã autorizaţia scrisă de la autoritatea competentã a statului membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia se va desfăşura experimentul. Pentru a obţine această autorizaţie, solicitantul trebuie să depună la autoritatea competentă o notificare însoţită de o evaluare a riscurilor asociate introducerii în mediu a OMG în cauză. Se respectă principiul evaluării riscurilor de la caz la caz. Autorităţile ştiinţifice care acordă avize pe baza rezultatelor evaluării riscurilor vor cere respectarea anumitor condiţii numai atunci când vor considera necesară luarea unor măsuri speciale de management al unor  riscuri pe care le-au identificat (de exemplu, existenţa unor specii sălbatice interfertile cu planta cultivată în cauză).

Procedura de autorizare este de nivel naţional. Autorizaţia eventual eliberată operează la scară naţională. Alte state membre şi Comisia Europeană pot face însă observaţii, care trebuie examinate de autoritatea competentă naţională înainte de eliberarea autorizaţiei.

Legislaţia care reglementează organismele modificate genetic (GMO legislation). Sistem de reglementare care are ca obiectiv gestionarea riscurilor pentru sănătatea omului, a animalelor, ca şi pentru mediu asociate aplicaţiilor biotehnologiei moderne. Activităţile reglementate: cercetarea şi utilizarea în scop industrial, în condiţii de izolare, a microorganismelor modificate genetic;  introducerea în mediu a unui OMG în scopuri experimentale; plasarea pe piaţă a OMG în vederea cultivării în scop comercial; introducerea pe piaţă a OMG destinate utilizării ca alimente şi furaje; trasabilitatea şi etichetarea OMG, ca şi a produselor alimentare şi furajere derivate; transporturile peste frontieră ale OMG, incluzând importul, exportul şi tranzitul acestora. Cadrul legislativ European defineşte OMG şi menţionează tehnicile de ameliorare care sunt exceptate de la aplicarea respectivelor acte normative: hibridarea, fertilizarea in vitro, inducerea poliploidiei, mutagenza și fuziunea protoplaștilor proveniți  de la plante sexual compatibile. Altfel spus, toate metodele care nu presupun utilizarea tehnicilor de recombinare a acizilor nucleici.

  A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

J


 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

K


 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

L

Lepidoptera. Ordin de insecte cunoscut şi sub denumirea de fluturi.  Ca şi în cazul altor insecte, dezvoltarea de la ou la adult se face prin parcurgerea stadiilor de larvă şi pupă sau nimfă. Foarte multe stadii larvare sunt dăunătoare plantelor cultivate. De exemplu, larvele sfredelitorului european al tulpinilor de porumb se hrănesc pe frunze apoi intră în tulpini şi ştiuleţi, în care sapă galerii; tulpinile se frâng uşor, iar recolta este semnificativ diminuată şi depreciată.

Linie izogenă (isogenic line). În cazul plantelor modificate genetic, linie izogenă este planta din care derivă un eveniment de transformare. Singura diferenţă între plantele transgenice  şi linia izogenă din care derivă constă în faptul că primele posedă şi genele care le-au fost transferate. Evaluarea plantelor transgenice se face întotdeauna prin comparaţie cu linia parentală nemodificată genetic din care derivă (linia izogenă).
 

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Y Z

M

Managementul rezistenţei

 
 
 

Related posts

 
 
 
 
 
 
InfoOMG
Biotech Crew

Un proiect de informare susținut de asociația profesională AgroBiotechRom a producătorilor și utilizatorilor de biotehnologii agricole din România

Facebook Twitter Youtube